Am coborât un million de scări alături
și-acum că nu mai ești văd fiecare treaptă
ca un abis. Dar și așa
ce scurt a fost voiajul nostrum lung.
Al meu mai ține încă, nu-mi trebuie schimbare
de trenuri ori reținere de loc,
capcane și ofensă pentru cel ce socotește
că e realitate tot ce vede.
La braț am coborât un million de scări,
nu fiindcă vezi cu patru ochi mai bine.
Traducere Dragoș Vrânceanu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.