Cuvintele - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Cuvintele
când se trezesc
refuză locul cel mai
potrivit, hârtia
de Fabriano, cerneala
de China, plicul
de piele sau de catifea
care le țin secrete;

când se trezesc
întârzie pe dosul facturilor
pe marginile buletinelor de loto,
pe invitațiile de nuntă
sau ferparuri;

altceva mai bun nu cer
decât încurcătura clapelor
mașinei Olivetti purtătoare,
decât întunecimea buzunarelor
vestei, decât fundul
coșului, unde devin
cartușe;

nu sunt deloc bucuroase
să fie azvârlite afară
ca niște slugi și primite
cu aplauze furtunoase
și dezonoare;

preferă somnul
în sticlă rușinei
de a fi citite, vândute,
îmbălsămate, hibernate;

sunt ale tuturor
și în zadar le ascunzi
în dicționare,
pentru că se ivește totdeauna
bădăranul care dezgroapă trufe
și mai împuțite și mai rare;

cuvintele
după o așteptare eternă
renunță la speranța
de a mai fi pronunțate
odată pentru totdeauna
și a muri apoi
cu cel care le-a posedat.


Traducere Dragoș Vrânceanu



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.