Deltă - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Viața ce se rupe-n revărsare
secretă de tine-i legată:
ea, ce se zbate-n sine încât pare
a nu te ști, prezență sufocată.

Când vremea năpustește peste diguri
schimbarea ta cu-a ei se-acordă, imensă,
și te ivești, memorie, fără riduri,
din tainițele unde coborai
cum, după ploaie, acum, se face densă
culoarea, verde-n crengi, cinabru-n ziduri.

Nimic nu știu din tine, doar mesajul
tăcut care pe drum încă mă ține:
de formă ești sau chip în eteréea
boare a unui vis, doar, te hrănește
râul ce fierbe, turbă, se aruncă
întâmpinând mareea.

Nimic din tine-n ceasul cel stingher
de plumb sau rupt în valul de pucioasă
doar șuieratul unui remorcher
din ceți intrând în golf, acasă.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.