Am văzut mierla de apă
luându-și zborul de pe paratrăznet.
După mersul semeț, după trilul
de flaut am recunoscut-o.
Am văzut pe sărbătorescul și moțatul
Piquillo desprins de pe mormânt
și în rotocoale, pe o umedă
trâmbă de scări, sosind pe acoperiș.
Am văzut în geamurile colorate
o țară de schelete și flori,
de ferestre cu două arcade – și buze
de sânge devenind și mai tăcute.
Traducere Dragoș Vrânceanu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale