Ut pictura… buze tulburătoare,
priviri și semne, zile-acum căzute,
vreau să le prind pe el, ca-n răsturnare
de-ochean întors, îndepărtate, mute,
nemișcate, dar vii. Era o roată
de-oameni, de scule, alergând în fum
bătut de Eur; roșie zarea toată
′l gătește tresărind și sparge bruma.
Luciu-i sideful scoicii, acel poghiaz
vertiginous victime încă-nghite,
dar nenele-ți sunt albe pe obraz,
ziua-i salvată. O, lovituri cumplite,
când te deschizi, crud fulger ropotește
pe hoarde! Mort e cine te zărește?
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale