Foarfece, nu tăia chipul ei,
unic în memoria ce se destramă,
nu face din făptura-I în ascultare
ceața mea veșnică.
Coboară frigul… dure lovituri
taie vârfurile. Și salcâmul rănit
scutură carapacea greierului
în prima zloată de noiembrie.
Traducere Dragoș Vrânceanu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.