„Arsenio (îmi scrie ea) de-aici din Asolo
printre întunecații ciprești gândesc că e ceasul
să înlături dorința atât de aprinsă închinată
mie de a suspenda orice iluzie lumească;
a sosit dimpotrivă vremea să dai drumul pânzelor,
abătându-te de la interdicția judecății.
Nu-mi spune că anotimpul e negru și turturelele
cu aripi vibratorii și-au luat zborul spre sud.
Din aduceri-aminte n-aș mai putea viețui.
Vreau mușcătura gheții mai repede decât
torpoarea ei de somnambule, o, tardive trezitule!”
Traducere Dragoș Vrânceanu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale