Maşina de tocat e-n funcţiune a spus ritos
escatologul aţâţat; ş-apoi cu voce-nceată
ca să ne consoleze: să sperăm că nu are
un cuţit prea tăios.
Poeţii defuncţi dorm liniştiţi
sub epitafurile lor
şi doar atunci tresar de indignare
când i-aminteşte un nerod de scrib.
Tot aşa e şi cu florile zvârlite la gunoi
dacă din întâmplare cineva le ridică.
Erau pornite toate în drum spre mama lor
spre nimenea acuma sau spre-un buchet gătit
legate cu o aţă sau cu un staniol
şi coşuleţul de alături fără chiar bucuria
vreunui copil sau vreunui smintit.
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.