Pare că fiecare ființă vie
imită un model al său
ignorându-l, ispravă de nepropus.
Dar ce e mai rău revine celui care
crede că are modelul în față ca o statuie.
Nu imitați marmura oameni. Dacă nu puteți
sta pe loc modelați-vă în tărâțe,
în fluturatul vântului, în pilele greierilor,
în inverosimilul muget al tunetului pe cer senin.
Modelați-vă, spun, după nimic
dacă aveți iluzia că puteți încă
atinge copia acelui plin
care nu e în voi.
Traducere Dragoș Vrânceanu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale