E ciudat.
S-a tras o ploaie de gloanțe
în noi și evantaiul lor nu m-a nimerit.
Voi avea totuși la-ndemână certificatul
de bună-purtare
cu timbre în regulă ca să-l prezint
cine știe cărui birocrat; și e probabil
că altceva nu trebuie. Ce-a fost mai rău s-a dus.
Acum nu mai au rost documentele, acum
chiar și mai binele e fără rost. N-a fost
nimic, nimic-nimic în urma noastră,
și nimic n-am iubit mai cu disperare decât
nimicu-acela.
Traducere Florin Chirițescu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale