Îngerul negru - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

O mare înger negru
funinginiu adăpostește-mă
sub aripile tale,
ca eu să pot răzui
pieptenii mărăcinilor, luminile cuptoarelor
și să îngenunchez
peste tăciunii stinși
de mai rămâne vreun franj
din penele tale

o mic înger întunecat,
nici celest, nici omenesc,
înger care transpari
schimbător la culoare, diform
și multiform, egal
și inegal în rapida fulgerare
a fabulației tale de neînțeles

o înger negru dezvăluie-te
dar nu mă ucide cu strălucirea ta,
nu risipi ceața ce te aureolează,
întipărește-te în gândul meu
pentru că nu e ochi să reziste la faruri,
înger de cărbune ce te ascunzi
după șalul vânzătoarei de castanet

mare înger de eben
înger posomorât
sau alb, oboist de atâta rătăcire
dacă te-aș prinde de-o aripă și-aș simți-o
scârțâind
n-aș putea să te recunosc așa cum fac
în vis, în timpul veghei, dimineața
căci între adevăr și fals nu urechile acului
pot reține bipedal sau cămila,
iar scrumul, cheagul
care rămâne pe buricele degetelor
e mai puțin decât pulberea
ultimei tale pene, mare înger
de cenușă și fum, mini-înger
coșar.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.