Între clar și obscur - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Între clar și obscur e un văl subțire.
Între beznă și noapte vălul se subțiază.
Între noapte și nimic vălul e aproape impalpabil.
Mintea noastră face să prindă corp și nimicul.
Dar atunci
încep marile răsturnări,
furioasa patimă pentru tangibil,
nu pentru cel elefănțesc, monstruos
pe care nici o mână nu-l poate închide în sine,
ci pentru mațul de miel, pentru țandăra pe care
nici cel mai încăpățânat bricoleur n-o poate zări.
Leaviathanul ucide, nu poate crește mai mult
și pleznește,
dar ceea ce ne rămâne sub unghii
chiar dacă ieșim de-abia de la manichiură,
e încă dovada că suntem pulbere
și-n pulbere ne vom întoarce și că toate astea
sunt pulbere a vieții, mai binele și totul.

Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.