Și eu visai ca într-o zi să fiu
mestre de gay saber; speranță vană.
Un laur ofilit nu scoate frunze
nici chiar din friptură. Cu stângace
degete pe celestă, sau pe clape
de vibrofon încerc, dar muzica
mereu se-ndepărtează. Și-apoi
nu era muzică a Sferelor… Nicicând n-a fost
veselă, înțeleaptă, celestă știința mea.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.