La primii zori, pe când
subit vine un zgomot
de drum de fier și-mi spune
de oameni prinși în fugă
′n tunelul spart în stâncă
iluminat bucăți
de ceruri și de ape;
la prima beznă, când
dăltița, care roade
masa de scris, și-asmute
fervoarea și când pasul
paznicului se-apropie;
în zori și-n beznă, omenești popasuri
de vrei să le-ntrețeși cu firul tău.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale