Papura ce-și jupoaie
cu moliciune roșul
flabel în primăvară;
cărarea-n șanț, pe-o neagră
învâlvorare, zbor de libelule;
și câinele-ostenit ce-ajunge acasă
cu legătura-n bot,
astăzi nu le pot recunoaște;
dar până unde vâlvătaia-și duce
văpaia, norul se petrece, peste
pupilele departe-acuma, strălucește
doar împletirea de lumini în cruce.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale