Motete II (15) - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Papura ce-și jupoaie
cu moliciune roșul
flabel în primăvară;
cărarea-n șanț, pe-o neagră
învâlvorare, zbor de libelule;
și câinele-ostenit ce-ajunge acasă
cu legătura-n bot,
astăzi nu le pot recunoaște;
dar până unde vâlvătaia-și duce
văpaia, norul se petrece, peste
pupilele departe-acuma, strălucește
doar împletirea de lumini în cruce.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.