Departe eram cu tine când în umbră
părintele-ți intră, cu-n bun rămas.
Ce-am știut pân-atunci? Căci nu m-am tras
din irosirea de-nceput decât:
pentru că fără drept te ignoram:
și știu din lovituri că se răsfrânse
de-acolo-un ceas, ce-aduce Cumerlotti
sau Anghebeni – în pocnete de capse
și plânsete și alergat de trupe.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale