Motete II (3) - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Departe eram cu tine când în umbră
părintele-ți intră, cu-n bun rămas.
Ce-am știut pân-atunci? Căci nu m-am tras
din irosirea de-nceput decât:

pentru că fără drept te ignoram:
și știu din lovituri că se răsfrânse
de-acolo-un ceas, ce-aduce Cumerlotti
sau Anghebeni – în pocnete de capse
și plânsete și alergat de trupe.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.