Motete II (6) - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Iată semnul; nervuri
pe auritul zid:
un palmier crestat
și ars de-a aurorei scânteiere.

Pasul care provine
din munți, așa ușor,
viața ta-i, nu e plușat de nea, nu piere:
sângele-i de-al tău, curgând acum în mine.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.