Știi: trebuie să te pierd iar și nu pot.
Asemeni unui tir precis mă mișcă
fiece operă, țipăt, chiar și duhul
salin care inundă-n clipa
aceasta digurile și-nnegurează primăvara
la Sottoripa.
Sat de fierărie și de vele
ca o pădure-n pulberi de amurg.
Un zumzet lung pătrunde de afară
și zgârie cu unghia pe geamuri. Caut semnul
rătăcit, singurul zălog rămas
de la tine.
Și iadul e cert.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.