Poate că vara a încetat să trăiască.
S-au rărit chiar și greierii.
Să mai auzi vreunul țârâind îți întețește sângele.
Crusta lumii se-nchide, cum era de prevăzut
de prevestește o explozie. Era puțin probabil
și omul, se afirmă. Spre mângâierea
nu știu cui, acolo sus la loterie
a fost tras numărul care nu ieșea mai niciodată.
Dar explozia nu va avea loc. Ajunge mai răul
care e nesfârșit din fire în timp ce
binele durează puțin. Sibila trimurtică
exorcizează Moira insuflând
viață celor născuți morți. A murit numai
cel ce se gândește la greieri. Dacă n-a băgat de seamă
vina e a lui.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.