Ajunsă fericire, pentru tine călcăm tăiș de lama.
Ești pentru ochi un tremor de lumina, pentru picior, gheață ce-abia se ține; cin′ te iubește nu te bage-n seamă.
Dacă ajungi în inimi copleșite
′n tristețe și le-ncingi, ți-e dimineața
tulburătoare, dulce, cum cuiburile-n streașină lipite.
Însă nimic nu-mpacă mogâldeața
ce mingea printre case și-o trimite.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.