Nu mă faceţi dragi prieteni să cobor
până la ultima treaptă
a poeziei sociale.
Dacă unul e puţin lucru colectivul
este abia fărâmiţare
şi pulbere, nimic mai mult.
Dacă emitentul nu produce decât chiorăieli
ce va fi-n receptoare? Doar
să presupunem că sunt acolo, să ne imaginăm
că mai multul conţine mai puţinul, că o adunătură
este un tot,
nimic din toate astea nu s-a crezut în marile secole
pe care le deplângem fiindcă nu ne-am născut în ele
şi spre norocul nostru ne este imposibil
să ne întoarcem.
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.