O rudă a mea îndepărtată era colecționar
de plante grase. Veneau din toate părțile
ca să le vadă. Veni și celebratul
De Lollis, degustător de poezie prozaică.
Se cunoscuseră la Monterosa
restaurantul pentru burlaci acum dispărut.
Acum nu mai există
sere și plante grase și vizitatori
și nici grădina unde unde se vedeau
asemenea minuni. Cât despre rudă
e parcă n-ar fi existat. Studiase
la Zϋrich căzut la toate materiile
dar când la noi lucrurile mergeau mai prost
dădea din cap și spunea ei la Zϋrich la Zϋrich…
Nu știu ce sens are ridicolul
în totul/nimicul unde trăim însă
trebuie să fie unul, poate nu cel mai rău.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.