Pressepapiers - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Când am publicat Buffalo și Keepsake
un critic ilustru și chiar prieten întoarse degetul mare
și decretă carență de sentiment de parcă
sentimental și amintirea ar fi incompatibile.
Ca să spun adevărul keepsakes în sens literal
am foarte puține. N-am turnuri înclinate
în miniatură, minigondole și alte
fleacuri dar am fulgere ce se aprind
și se sting. E tot bagajul meu.
Necazul e că amintirea nu e ierarhică,
ignoră precedențele și subsecvențele
și întunecă tot ce e important, sau a părut astfel.
Amintirea e un fitil, singurul care ne rămâne.
Se întâmplă să se desprindă și să trăiască pe cont propriu.
Ceea ce n-a fost luminat a fost corporal, nu viu.
Avem Zeii sau chiar un zeu la îndemână
fără să știm nimic de ei. Numai demenții înșfacă
vreun suflu. E o eroare că sunt pe pământ
și o plătesc.
Să-ți închei viața
în măcel și oroare
s-a putut întâmpla
din cauza abnormei dezvoltări a gândului
căci gândul nu e niciodată bun în sine.
Gândul e aberrant din fire.
Era înfrânat o vreme de Zei invizibili
acum idolii sunt în carne și oase
și au poftă de mâncare. Noi suntem hrana lor.
Ceea ce e mai rău în oroare e ridicolul ei.
Noi credem că asistăm la ea imparțiali
sau aplaudând și suntem chiar materia ei.
Mormântul nostru nu va fi desigur un altar,
ci water-ul cui e flămând dar n-are cap.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.