Primăvara hitleristă - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Des este norul cel alb de înnebunite falene
se-nvolbură-în jurul văroaselor felinare și pe parapete,
scrâșnește peste pătura întinsă
ca peste zahăr piciorul; iar vara aproape dezleagă
acum gerul nocturn care-ncăpea
în peșteri tăinuite din mortul anotimp,
în grădini din Maiano descălecate aici printer nisipuri.

De scurt timp pe Corso trecut-a în zbor un trimis
infernal
într-un alala de cetași, și golful cel mistic aprins
și pavoazat cu cruci încârligate l-a prins și înghițit,
s-au închis vitrinele, sărmane
și inoffensive, armate de război
însă cu tunuri mici și jucării,
s-a zăvorât casapul ce-nflorea
cu bace botul iezilor uciși,
hramul călăilor blânzi ce încă de sânge nu știu
s-a preschimbat într-o murdară horă de aripi struvite, de larve-n matca seacă, iar apa urmează cu rosul
din țărm și nu e nimeni fără vină.

Totul degeaba, deci? – și focurile
bengale, de Sânt′Ioan, care-nălbeau încet
zarea, zălogurile, despărțirea lungă
tare precum botezul în lugubra așteptare
a hoardei (dar o gemă căzută izvodind
pe ghețuri și pe malul dinspre tine
îngerii lui Tobias, șapte, sămânța
viitorului) și heliotropii
născuți din mâna ta – deci ars și supt
de un polen ce striga precum focul
și încolțește-a viscol…
Oh rănita
primăvară-i serbare dacă-ngheață
în moarte-această moarte! Ci privește
în sus, Clizia, e soarta ta, o, tu,
ce neschimbat amor schimbată ții,
până când orbul soare ce îl porți
se va topi-n Cellalt, se va distruge
în El, și pentru toți. Sirene, poate, dangătele
care acum salute monștrii serii
cu tămbălăul lor, se confundă deja
cu dezlegatul sunet, care coboară – nvinge –
cu respirarea unor zori ce vor apare
mâine, și pentru toți, albi, fără aripi
de spaimă, poate prundul ars din sud…



Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.