Pupăză, hilară pasăre calomniată
de poeți, ce creasta ți-o rotești
pe parul, la coteț, nălțat în aer,
cocoș închipuit te-nvârți în vânt;
vestind de primavera, pupăză,
timpul cum îl oprești,
februarie nu mai moare,
cum totul se întinde, pe afară,
așa cum tu miști capul,
spiriduș aripat, și mintea-ți n-o cuprinde.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.