Reflux - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Amurguri de strigăte
când leagănul se mișcă sub pergola
de-atunci
și aburi cenușii abia-mpăienjenesc
nemișcarea mării.

S-a dus timpul acela. Trec peste zid
zboruri piezișe repezi, coborârea
tuturor lucrurilor nu se mai oprește
și în țărmul abrupt se topește și stânca
ce-n valuri te-a purtat întâia oară.”

Sosește odată cu suflul primăverii
o viitoare lugrubă
de existențe absorsorbite, și-n seară,
neagră împletire, doar amintirea ta
se zvârcolește și se apără.

Se-nalță pe spaliere, în tunelul
unde încet-încet dispare trenul.
O turmă lunară sosește apoi
invizibilă pe dealuri și le paste.



Traducere de Dragoş Vrânceanu



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.