Repertoarul
memoriei e uzat: o valiză de piele
care a purtat etichetele atâtor hoteluri.
Acum mai rămâne lipită vreo fâșie
pe care nu îndrăznesc s-o desprind. Vor avea
grijă hamalii,
portarii de noapte, taximetriștii.
Repertoarul memoriei tale
mi l-ai dat tu însăți înainte să pleci.
Erau multe nume de țări, datele
șederilor și la sfârșit o pagină albă,
dar cu rânduri de puncta…parcă spre a sugera,
dacă ar fi fost posibil, „continua”.
Repertoarul
memoriei noastre nu poate fi închipuit
tăiat în două de o lama. E o foaie singură cu urme
de timbre, de ștersături și câteva pete de sânge.
Nu era un pașaport și nici măcar un certificate
de serviciu correct.
A servi, chiar și s-o speri, ar fi încă viața.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale