Focul care trosnește
e viguros în vatră
și-aer obscure apasă
o nehotărâtă lume. Un bătrân ostenit
doarme lângă-un ceaun
un somn de părăsit.
În astă lumina-abisală
ce bronzu-l închipuie, nu te trezi
adormitule! Iar tu, care treci
urmează-ncet; dar înainte
o creangă s-adaugă în focul
din vatră și un con de pin
de pe jos în coșul aruncat
deoparte: cad pe pământ
proviziile păstrate
pentru ultimul drum.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.