Singuratatea
Dacă nu stau acasă două zile
porumbeii care ciugulesc
rama ferestrei
intră în agitație
după îndatoririle lor corporative.
Când mă întorc se face iarăși ordine
cu supliment de firimituri
și neplăcerea mierlei care face naveta
între veneratul din fața mea și mine.
La atât de puțin e redusă familia mea.
Și-s unii care au una sau două, ce risipă.
Traducere Florin Chirițescu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.