Solilocviu - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Canalul se scurge tăcut
rău mirositor
acesta e palatul unde a fost compus
Tristan
și iată gaura unde Henry Jones
a gustat crêpes suzette –
nu mai există marii oameni
rămân doar neplauzibile biografii
nimeni cu siguranță n-o scrie pe-a mea –
oamenii din San Giorgio sunt mai importanți
decât atâția alții și decât mine dar n-ajunge n-ajunge –
viitorul are poftă de mâncare nu se mai mulțumește
cu hors-d′oevre și cere frigări întregi
de zburătoare fleșcăite, delicatesuri grețoase –
dar viitorul e și lipsit de poftă
poate să vrea o prăjitură dar ce prăjitură
cum n-a mai fost văzută în menu-uri –
viitorul e și omnivore și nu se uită
la nuanțe – Aici e casa unde
a trait mulți ani un pederast ilustru
asasinat altundeva – Viitorul e al lui –
nu există nimic asemănător în viața mea
nimic care să sature nesățioasele fălci
ale viitorului.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.