… rupând culmea în meandră, cu un salt
Volturnul și-aruncă, galben șuvoiul
printre hățișuri, și îl risipi
în calcarul crăpat. Se profila
un surugiu mobil printer desișuri,
și apăru pe cai,
într-o dâră de praf și clopoței.
Opri câteva clipe, echipajul
se scutura, în jur zburătăceau
fluturi minuscule. O fugară rază
incendie deodată stejărișul
de plută jupuit, cu greu pleca
trăsura: adâncită, fluturai
prelung eșarfa, steagul înstelat,
iar râul nesătul se-mpotmolea.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.