Vești din Amiata - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Focul de artificii al vremii rele
va fi un murmur de stup în seara târzie.
Odaia are bârne roase
și o mireasmă de pepeni urcă din podea.
Fumurile moi ridicându-se dintr-o vale
de elfi și ciuperci până la conul diafan
al vârfului îmi tulbură geamurile,
și îți scriu de aici, de la această masa
depărtată, din celula de miere
e unei sfere lansată în spațiu –
și coliviile acoperite, vatra
unde pocnesc castanele, dârele
de salpetru și de mucegai sunt tabloul
în curând rupt de tine. Viața
povestindu-te încă nu e prea scurtă
dacă te conține! Își arată icoana ta
zugrăveala luminoasă. Afară plouă.


Traducere Dragoș Vrânceanu



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.