Fratele tău a murit; tu erai
copila cea zburlită ce privește
„în poză” în ovalul unui portet.
A scris muzici inedite și nemaiauzite,
azi îngropate într-un cufăr sau ajunse
la topit. Poate că le reinventează
vreunul, fără s-o știe, dacă ce-i scris e scris.
Îl iubeam fără a-l fi cunoscut.
Nimeni nu-și amintea de el, decât doar tu.
N-am făcut cercetări: acum e inutil.
După tine-am rămas eu singurul
pentru care-a trait. Dar e posibil,
tu știi, o umbra să iubim, înșine umbre.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.