De-apari la foc (atârnă
peste șuvița ta și te-nstelează
amulete)
două lumini se luptă pentru tine
în șanțul care intră dedesubt
sub bolta spinilor.
Haina este în zdrențe, și puieții
călcați iar scânteiează
și iazul plin cu mormoloci umani
spre brazdele din noapte se deschide.
Oh tu nu tulbura imundul țărm,
lasă-i împrejur
grămezile de lemn arzând, fumul puternic
peste cei care supraviețuiesc!
De focu-l rupi (e blond
cenușiu părul
pe dunga care tandră
cerul l-a părăsit)
cum va putea mâna cea cu mătăsuri
și pietre scumpe printer morți să-și afle
pe credinciosul său?
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale