Mãrturisesc, sã afle ai mei nepoti mãcar:
Mi-au fost blazon opinca si bâta de vãcar,
Si mi-a aprins elanul spre-al artelor temei,
Natura udesteanã, în amfiteatrul ei:
Am învãtat ce-i ritmul în sacadat alai,
când tropoteau pe prunduri nepotolitii cai;
De la furtuni cu aprig, uluitor duium,
Am învãtat ce-i setea avântului la drum -
Simteam cum gingãsie se pune în cuvânt,
când ierburile zvelte se legãnau în vânt,
Si cum eternitatea încape într-un vers,
Prin rouã, când reflectã întregul univers…
La mine-n sat, în Balta Ciurariului, si-acum
Mã mai asteaptã caii în adâncimi de fum.
vezi mai multe poezii de: Eusebiu Camilar
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.