Mãrturisesc, sã afle ai mei nepoti mãcar:
Mi-au fost blazon opinca si bâta de vãcar,
Si mi-a aprins elanul spre-al artelor temei,
Hai, poezie, du-te la alte usi, cãci eu
Nu pot sã fiu cu tine atât de fariseu,
Cu inima ascunsã sub zâmbetul de bonz…
Mã vãd ca printr-o ceatã departe în trecut,
La deal abia urnindu-mi opincile de lut,
Dar adunând luminã din astrele ce pier,