Spală-te cu apa ne’ncepută
Cum spun vrăjitoarele şi mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.
A trecut un ceas de când cucoşii
Şi-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toți s-au dus în câmpuri,
Numai satul morților mai doarme...
Oare nu ştiau să le vestească
Ora de miraj când arde zarea?
Hai cu mine-n satul morților,
Să strigăm pe uliți deşteptarea...
Poate s-or trezi şi muncitorii
Zăvorâți în cel din urmă sat:
Să-şi dezmorțească brațele
Cari de-atâtea veri n-au mai lucrat.
Ei şi-au lăsat pământurile
Mâini străine să le samene,
Mâini străine să le secere,
Norii să le ude-n trecere,
Şi să le usuce vânturile...
De ce doarme satul morților?
Pentru ce pe ulițele lui
Nimeni nu vesteşte bucuria
Gloriilor răsăritului?...
Hai cu mine-n satul morților
Să strigăm pe uliți amândoi,
Să surâdem crucilor, căci mâine
Ne-or muta acolo şi pe noi...
Ne vor rămânea pământurile:
Mâini străine să le samene,
Mâini străine să le secere,
Norii să le ude-n trecere,
Şi să le usuce vânturile...
vezi mai multe poezii de: Eusebiu Camilar
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.