...lumină rară prin desișul neștiinței și ce-ai rămas din pierderi,cu toate frunzele ce-ți schimbă culorile serii...să nu-i luați în derâdere.această hârjoană, la gurile de vărsare ale creionului:
- ce buze flămânde întinse - bat aerul;
- și ce așchii sub dalta hazardului;
- ce adevăruri șiroaie printre degete scurse,la ferestrele
lumii deschise - când se îngână de ziuă;
- și cum te sărută cerul scrisorii,pe care, o citești și o scrii
îndelung;
- și te duce,te duce aproape de mână, departe;
...O blândă Marie, a zilelor mele, ce clipă supremă se smulge din rând și mâna întinde și capul și-l lasă - pe sufletul plin...
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.