Odihnește, Stăpâne, căci suntem ostenind, osteniți
Și simțim curând degetele vântului
Peste pleoapele ce se-ntind deasupră-ne
Ude și plumbuite.
Odihnește, frățioare, căci iată! zori-s, dincolo!
Flacăra gălbuie pălește
Și ceara curge moale.
Sloboade-ne, căci dincolo-s culori bunicele,
Verdele mușchiului de pădure și culori de flori
Și răcoare printre copaci.
Sloboade-ne, căci pierim
În monotonia asta mereu curgătoare
De semne urâte de tipar, negre
Pe pergament alb.
Sloboade-ne, căci e cineva
Al cărui surâs e mai de folos
Decât toată știința străveche din cărțile tale:
Și vom privi într-acolo.
Traducere de Mircea Ivănescu și Radu Vancu
vezi mai multe poezii de: Ezra Pound
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.