„Cum nu mai sunt în omenesc, de ce ar trebui
Să mimez umanitatea ori să îmbrac straiul fragil?
Oameni am cunoscut și oameni, însă nici unul
Care s-ajungă esență atât de liberă, ori să devină
Element atât de simplu pe cât sunt eu.
Ceața se duce de pe oglindă și văd
Iată lumea formelor e măturată dedesubt –
Tumult făcut vizibil dedesubtul păcii noastre,
Iar noi, cei mântuiți de formă, ne înălțăm deasupra –
Fluide intangibile ce au fost oameni,
Părem statui și-jurul soclului nostru mult înălțat
Un râu ieșit din matcă vuiește nebun.
În noi singuri, elementul pace.
Traducere de Mircea Ivănescu și Radu Vancu
vezi mai multe poezii de: Ezra Pound
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.