Neagra, nemuritoarea cerneală când privesc
Din imortal stilou cum picură - drum bun!
De ce am sta vreo clipă pentru ce mai gândesc?
Destule sunt în ce la nimereală spun.
Destul e c-am ajuns o dată împreună;
Ce rost ar mai avea în rime a o trece?
Avem în toamnă vreme de primăvară bună,
Sau oare-n mai e timp de vânt nordic și rece?
Destul e c-am ajuns o dată împreună;
Cum ar fi dacă vântul s-ar răfui cu ploaia?
Destul e c-am ajuns o dată împreună.
Asta o știe timpul, și nu dă-napoi foaia.
Și cine suntem noi, ce gândul ultim știm,
Cu testamentul ăsta mâinele să-l căznim?
Traducere de Mircea Ivănescu și Radu Vancu
vezi mai multe poezii de: Ezra Pound