Te-ai arătat învelită in crivaț,
Scăpată din menghina falsului alb,
Intr-o lume cu nimeni împotriva-ți
Și unde in iernile lungi ninge cald.
Te-ai smuls din strânsoarea vechilor straie
Și din viscol te-ai arătat luminii
Firesc,cum arcul care soarbe ploaie
Se arată-n culori fără urme de gri.
Deodată ai ajuns un om de lume,
Deodată vedeniile-au dispărut,
Acum nemărginitu-i fără umbre,
In noua-ți haină trecutul e-absolut.
Deodată primitorii-ți stau cunună
Când tu ivindu-te din apa lumii,
Te zvinți la soarele ce se scufundă
In desișul de copaci al pădurii.
Ești la hotarul dintre ieri și mâine,
Deodată prezentul,nu e azi, esti tu.
Te-mbraci cu lume și te-mbraci cu tine,
Iar falsul alb îl marchezi,cu roșu,nu.
Gelu Radulescu,Ottawa.
vezi mai multe poezii de: GeluOttawa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.