Vezi varianta desktop a site-ului
În toamna caldă-un toporaș în iarbă Iubește mov, cerul mirat se- ntreabă De a greșit cumva ... căci iar e vară Pe câmp, în muguri care- ncep să doară.
E noapte grea căci cerul stă închis, Nu știm când lumea se va împăca... De asta sus toți îngerii au plâns, Și lacrimile lor sosesc cu fulgii-stea.
degeaba ne plimbăm pe umerii copacilor dacă nu înțelegem vorbele tracilor
Te-ai arătat învelită in crivaț, Scăpată din menghina falsului alb, Intr-o lume cu nimeni împotriva-ți Și unde in iernile lungi ninge cald.
Dudule din dosul curţii, Tu ţineai pe creanga ta Leagănul ce-n umbra serii Gândul meu îl legăna.
cu cât te iubeam mai tare cu atât mă scufundam mai adânc în fluturatul ierbii și așa cum stăteai tu ca o nălucă voluptoasă
A fi bolnav A fi bolnav înseamnă să asculți radioul Pe net căutând după ceva până găsești
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2025 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.