Când a săpat fântâna
țăran cu trup de plop,
cădea în noapte-amurgul.
Trudea să spargă dâmb,
gemea-n trifoi țărâna
și-aleanu-n târnăcop,
săpa rotat, ca plugul,
tăia pieptiș, sau strâmb.
Dintr-o fereastră-adâncă
spre iaduri cu oglinzi,
țâșneau, ca roi de fluturi,
vâltori primite-n dar.
Săpa țăranul încă,
cu poftă de flămânzi,
prin limpezimi din luturi
și mâzgă din cleștar.
Străluminau plutinde
arginturi de izvor
și murmurau rondouri
din miez ascuns de plai,
că au putut cuprinde
în clar tremurător
zefirul, în ecouri
și stelele din rai.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.