Fantastice minţi, ce minţi... - lorena.craia
Poezie adăugată de: lorena.craia

    duminică, 31 iulie 2016

Când singurătatea mută
Ar putea urla orbirea,
Eu îmi pipăi, ca o slută,
Şi turbarea, şi simţirea.

Pe o coardă prea întinsă,
Ochiul mi se balansează,
Iar din gura mai încinsă,
Colectivul îl blamează.

A-nvăţa să cugeţi bine
Făr’ de cuget învăţat,
Este înecarea-n sine
Pentru eul deşertat,

Fie în nisipul dunei,
Ce de ploaie nu-i atins,
Fie în cocoaşa lunei,
Mestecată-n jar încins.

27 iunie 2016, Constanţa



vezi mai multe poezii de: lorena.craia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulţumesc, Iulia!
lorena.craia (autor)
joi, 04 august 2016


Reuşit poemul tău, cu trăiri intense.
iuli.a
marţi, 02 august 2016