În somn, aud cum visul
îmi spune despre tine,
când îmi aduce vântul
livezile în floare.
De prin oglinzi albastre
din bolți de ceruri, line,
sau din mătasea frunzei,
te vei desprinde oare?
Vei invada portalul
luminilor din stele
ca, din căuș de nouri,
s-aduni sclipiri de rouă
și-apoi, pe-un fir de rază,
să le înșiri - mărgele,
să mi le verși pe piele
în noaptea ruptă-n două?
Cuprinde-mi albu-n palme
și potolește-ți gura
cu focul lui sălbatic
din răsuflarea vieții!
Și-mi voi convinge visul
să nu-și oprească-arsura
nici când vor rupe vraja
cocoșii dimineții...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.