Dacă-mi întorc privirea spre trecut,
E doar ca să mă rog pentru iertare,
Căci am uitat că omu-i prefăcut
Şi astăzi cerul lacrimi nu mai are.
Am fost doi îngeri coborâţi din rai
Şi ne-am ştiut cum pruncul mama- şi ştie
Că mi-am dorit cu mine să mai stai,
E vinovată clipa cea pustie...
Mă iert că mi-am dorit să mă iubeşti,
Te iert că n-ai putut să-mi dai iubire;
Am scrijelit pe inimă poveşti
Şi am trăit o zi de nemurire...
E-aşa frumos să poţi porni la drum,
Îmbrăţişând cu gândul amintirea;
Să nu te-ntrebi: de ce si cum,
Dar să păstrezi în inimă iubirea!
vezi mai multe poezii de: Maria Ieva