Traducere de Csata Ernő
Stând la orgie, la dreapta bărbăției sobre, la ospețe grețoase,
doar, îmi ridic capul trist,
îmi ridic din ceață
până când Dumnezeu se lefăie,
și pielea visurilor se deformează, înăuntru
copilăria adormită se va învineți,
dacă ritmul bate cu degete de curcubeu,
bate pe craniu, pe șira spinării.
Stând la orgie, la ospețe grețoase,
vă raportez ce văd cu
ochi inflamați, nedormiți:
în liniște, Minunea Minunilor
se va scurge din noi.
Dispare încet, ca vântul prin curent,
se scurge nevăzută, ca sângele țâșnind printre
penele păsărilor lovite,
se evaporă, va șiroi, strălucind prin sute de forme,
n-o oprește bolovanul ‒ nici poezia.
Și în timp ce îmi ridic capul trist,
îmi spală înlăuntrul,
îmi linge sărurile,
dizolvă măreția, impinge febra,
denaturându-mi esențele sfinte,
spală de sub limbă
cuvintele tainice de o mie de ani,
și verbele vitale, potrivite,
ca acidul pe metal,
erodează oxidându-l.
Nu mă pripesc. Las, Scurgerea să devină stăpână!
Să nu vină nici plasture pe fisură, pe rană.
Afară sevele ei să se desfete în larmă,
în flacără verde să apară ciuinul, menta, zizania,
să mișune viața! Și dacă ni s-ar usca
pielea zornăind, să credem, că din noi
se înroșește o planetă pe cer:
pe creangă coarna acră!
Nu ocrotesc deja, și nu mă tocmesc!
Încep munca aici, la orgie,
la dreapta bărbăției sobre,
unde scurgerea apare și pornește.
Încurajez verbe dureroase,
instig măduva, arterele,
și ce se evaporă din noi, vor reproduce
visurile noastre active și „organele harniceˮ,
ne împuținăm ‒ ne înmulțim
ne împuținăm ‒ ne înmulțim
dar suntem! și participăm la acest ospăț,
și să am chiar plin cu pete hepatice corpul:
‒ răsuflăm! trăim! iată,
de Minunea Minunilor
din nou și din nou vă dau raportul!
vezi mai multe poezii de: Farkas Árpád
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.