(Traducere de Csata Ernő)
M-a rugat: să rămân. Totuși am plecat.
În mine o bucată de cer a lăsat.
L-am întins ș-unde m-a dus drumul, din pământ
de acasă, în el am frământat Pământ.
L-am populat cu peisaje, obraze,
cu stele, ochi de mânzi, însetate,
serile crez, vise binecuvântau,
mă legănând, sângele îmi luau,
ș-am readus globul scârțâind, în fine,
îl rotesc, îl răsucesc: pentru lucire,
să vadă mama...Când fiul îl cheamă:
,,Dute, dragă, adu-mi lemne, să ardă.
vezi mai multe poezii de: Farkas Árpád
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.