(Traducere de Csata Ernő)
Stau sub strașină în timp
străveziu; nea se lasă, cu fulgi
preasiatici, imenși, ninge.
Cad miei sau iepuri,
și armăsari albi nechezând -:
iarna prin ei devine feerică.
De după perdeaua aspră a ninsorii
se arată deodată un desen -:
fetele regelui Dul, goale, se leagănă.
Pornesc mosnegii cu brațe
întinse, șovăind, ca orbii
se mulează în lumina năvalnică.
vezi mai multe poezii de: Farkas Árpád
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.